Biserici

1. Biserica Întâmpinarea Domnului, sat Pîrîienii de Mijloc

(monument istoric)

Biserica filială Întâmpinarea Domnului  se află așezată în satul Pîrîienii de Mijloc- Huma, într-un colț pitoresc pe vârful unui deal. În vechime era înconjurată de casele boierilor ctitori.

Aceasta a fost zidită din cărămidă și acoperită cu șiță de stejar, sfințirea având loc conform pisaniei în anul 1825,31 august.

Biserica este construită în formă de corabie cu o singură turlă din zid, având altar, naos,pronaos și tindă. Pictura este în frescă, cu scene din biblie și din viețile Sfinților, multe și dese în stilul bisericilor vechi. În pronaos, pe peretele de la Apus  se află zugrăvite chipurile boierilor ctitori cu soțiile și copiii lor.

Biserica are și pictură exterioară în partea de sus. Pictura, atât cea din interior cât și cea din exterior este cea originală de la 1825. Pisania se află deasupra ușii de la intrare, este scrisă cu litere chirilice și se păstrează în stare bună, cuprinsul ei fiind următorul: Întâmpinării lui Hristos și Sfințiilor Voievozi, din temelie s-au zidit după cum se vede și s-au înfrumusețat de robii lui Dumnezeu, Tănasie Sin Statie Pîrîianul și s-au săvârșit în zilele Prea Luminatului domn Grigore Dumitru Ghica Voievod și Arhiepiscop Ungrovlahiei al acestui loc Kir Neofit, episcopul Rîmnicului Severin, mai ajutorînd și vecinii dinprejur cu ce s-au putut  la leatul de la Adam iar de la Hristos 1825,august 31 am scris eu meritul între disconi, diaconul Gheorghe Zugrav ot (de la) Crapături.  Alte inscripții, biserica, nu mai are și nici morminte în interior. În anul 1960, din inițiativa preotului paroh Călin V. Ion s-au făcut  bisericii, reparații de întreținere, sumele cheltuite cu aceste lucrări fiind suportate numai de către enoriașii bisericii.

 

 

2. Capela Sfântul Nicolae, Parohia Pîrîieni

Capela Sfântul Nicolae se află așezată în centrul cimitirului din satul Pîrîienii de Jos. Aceasta este biserica veche în care s-a slujit  până la 1898, când s-a zidit biserica cea nouă Sfinții Voievozi.

Inscripții nu se regăsesc, ci numai anii următori,menționați în interior, când i s-au făcut reparații : 1847, 1902, 1955, 1969.

În prezent capela nu are decât altar, naos și tindă, pereții fiind din lemn iar acoperișul din tablă zincată. Din pereții de lemn ai pronaosului s-au făcut tocuri de uși și ferestre pentru biserica cea nouă din 1898. Pictura, în capelă, nu se regăsește decât numai la catapeteasma care este din zid, păstrându-se intactă pictura cea veche în frescă.

În anul 1969 din inițiativa preotului paroh , Călin V. Ion, s-a întocmit deviz  și s-au făcut reparații de întreținere si reacoperindu-se cu tablă zincată. În prezent capela servește la propovăduirea credincioșilor din satele Pârâienii de Mijloc și de Jos.

La lucrările de reparații nu s-au primit donații, ci au contribuit numai enoriașii cu suma de 10 000 de lei.

 

 

3. Biserica Sfinții Voievozi Parohia Pîrîieni

Biserica filială Sfinții Voievozi  se află așezată în mijlocul satului Pîrîienii de Jos, în partea de Răsărit a DN 67 B Drăgășani- Tg. Jiu. Este construită în formă de cruce din zid, având deasupra două turle din lemn, iar în față două turle mici din cărămidă. Acoperișul este din tablă zincată. A fost construită cu toată cheltuiala proprietarului Vasile Pleșoianu. Pictura este executată în tempera de către zugravul Moise Popescu, iar în pronaos, pe peretele de la Apus se află chipul ctitorului împreună cu familia sa și al Episcopului Atanasie Mironescu al Eparhiei Rîmnicului Noului Severin.

Pisania se află la intrarea în biserică deasupra ușilor și are următorul cuprins: Această Sfântă Bisericăunde se prăsmuiește hramul Sfinților Îngeri Mihail și Gavril s-a construit din temelie înfrumusețându-se cu zugrăveală după cum se vede, în această comună Pîrîienii cu toată cheltuiala și osîrdia domnului Vasile Pleșoianu, începându-se lucrarea de zid la anul 1898 și s-a terminat cu zugrăveala la anul 1901, cu binecuvântarea Prea Sfinției sale Prea Sfințitul Episcop Atanasie Mironescu al Eparhiei Rîmnicului Noului Severin.Anul 1901 Octombrie 25 de Moise Popescu Zugrav.

În anul 1939 s-a reacoperit cu tablă de fier, iar în anul 1956 s-a restaurat prin spălare și prin completarea picturii în interior. Aceste lucruri s-au făcut din îndemnul P.C.S., preot paroh Ion C. Roman, ajutat de membrii consiliului parohial și de enoriașii parohiei precum și de alți binevoitori  creștini din vecinătăți. Anul 1956 mai 13.Pictor Gh. Bărbulescu – Tismana. Parohia nu a primit donații, toate cheltuielile s-au suportat de enoriași.

 

 

4. Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril și Sf. Ierarh Nicolae din satul Părăușani

 

Biserica Filială Părăușani , din comuna Livezi, județul Vâlcea, este așezată în afara satului , în fața drumului comunal, în jur teren arabil cu însămânțări, locuitorii sunt în totalitate credincioși Ortodoxi. Ocupația principală este agricultura și creșterea animalelor.

Biserica a fost construită din nou pe pământ nou, între anii 1886-1887 de către locuitorii moșteni ai satului Părăușani și ai altor sate vecine, din zid pe temelie de cărămidă, cu o turlă și acoperit cu tablă.

Pictura a fost făcută în tempera și restaurată în anii 1967-1968 de către pictorul Marinescu Gheorghe, din Gheoroiu- Vâlcea. Toate lucrările s-au făcut  pe bază de deviz și din fonduri proprii.

Pisania este scrisă deasupra ușii la intrare în biserică, făcând parte din corpul de zidărie al clădirii după cum urmează:

Pisania este scrisă deasupra ușilor la intrare:

Această sfîntă și Dumnezeiască Biserică, cu patronajul Sf. Arhanghel Mihail și Gavril, Sf. Ierarh Nicolae, s-apus în lucrare în anul 1886, luna August, cu binecuvîntarea prea Sfinției Sale Episcopului Iosif al Eparhiei Rîmnicului și Noului Severin, și au luat Sfințirea de către Prea Sfinția sa  Părintele Episcop Ghenadie al Rîmnicului Noului Severin, la anul 1887, Oct, 17, și s-a înfrumusețat cu toată cheltuiala și osteneala Domnului Vasile Popa, Barbu și soția sa Ilinca.

În urmă au ajutat mai mulți Titori, care cu ce au putut. - Și căzând în ruine s-a reparat la anul 1907, prin stăruința Domnilor: Haralambie Părăușeanu, Constantin Niculăescu, și Petre Maria, și cu osteneala mai multor Eloieș.-

Cu trecerea vremii, pictura s-a înegrit și mobilierul a fost ros de stricăciune,-

În anii mîntuirii 1967-1968, s-au făcut reparații generale la mobilier, pardoseala Bisericii și Pictura, a fost restaurată cu stăruința P.C. Preot Paroh, Diaconu C. Grigore, Consiliului Parohial și credincioșii satelor Părăușani și Băiești.-

În ziua de 18 februarie, 1968, s-a redat cultului prin resfințire, de către delegații P.S. Episcop Iosif al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului, P.C. Protopop Ilie Petria, și de către un sobor de preoți din împrejurimi, de față fiind credincioși care s-au rugat pentru pacea și înfrățirea a toată lumea.

 

 

5. Biserica Cuvioasa Paraschiva din satul Veaca

 

Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Veaca, com. Livezi, jud. Vâlcea, se  află în mijlocul satului Veaca, în stânga pârâului Veaca, la o distanță de circa 2 km de șoseaua națională Milostea- Bălcești.

Ca documente cităm hrisovul lui Basarab cel tânăr din 18 ianuarie 1480 care atestă existența satului Spineni ce cuprindea și satul Veaca.

Din mărturiile bătrânilor ea datează din vremuri vechi dar nu există nici un document inițial. Biserica a fost construită din bârne de lemn și a fost adusă la locul de azi din punctul zis Fântânile Afumaților, unde în prezent se găsesc în pământ resturi de morminte și oase de morți ceea ce denotă că acolo a fost odată cimitir.

Din dorința enoriașilor din satul Veaca, de a avea biserica lor de cult, un comitet condus de preot paroh Stoica I. Nicolae a luat inițiativa lucrării în 1956- 1957 și au reușit ca la 17 februarie 1957 să fie terminată și redeschisă culturii. În pisania de la intrare scrie:

Această sf. și dumnezeiască biserică cu hramul Cuv. Paraschiva a fost construită din lemn la o dată care nu se cunoaște , rămînînd în această stare pînă în timpul din urmă, cînd în vremea păstoriei Prea Sfințitului Iosif Episcop al Rîmnicului și Argeșiului . Un comitet de construcții din satul Veaca, sub conducerea Preotului Paroh Stoica I. Nicolae, au întocmit-o așa cum se vede, împodobind-o cu toate cele de trebuință, spre a fi folosită ca locași de închinare lui Dumnezeu și sfințindu-se azi 17 februarie 1957. Fie numele Domnului bine cuvîntat de acum și pînă-n veac! Pictor Ghe. Marinescu Gheoroiu.

Cheltuielile de restaurare s-au ridicat la suma de 70 000 lei, banii fiind realizați din donațiile enoriașilor și altor binevoitori, fără a primi sprijin străin de la stat, Sf. Episcopie sau Patriarhie.

Biserica este în formă de corabie, cu o singură turlă în partea de apus și este acoperită cu tablă galvanizată. Pictura este executată în tempera iar icoanele împărătești sunt executate în ulei de pictorul Gh. Marinescu Gheoroiu. Nu există obiecte de valoare istorică sau artistică. La intrare în curtea bisericii se află clopotnița de lemn care, ca și biserica este în stare foarte bună.

 

6. Biserica Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului, sat Tina

 

Biserica cu hramul Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului din satul Tina este situată pe partea dreaptă a șoselei naționale Milostea- Bălcești la circa 100 m.

Ca documente istorice, asupra satului Tina și a bisericii, amintim hrisovul lui Matei Basarab cel Tânăr din 18 ianuarie 1480, unde se vorbește de existența satului Spineni ce cuprindea satele: Tina, Veaca și Pleșoiu, cu cele trei biserici.

Un alt document mai nou, act de zestre din 15 iulie 1798 privind pe Ilinca Vlădăianu, amintește de moșia Tina cu întreg hotarul ei, vorbindu-se și de biserica Tina. Locuitorii satului sunt creștin-ortodoxi.

Biserica este construită din zid în anul 1861 de către Vasile Pleșoianu și soția sa Casandra. Vechea pisanie a fost aceasta:

Creatu-s –au această sfîntă și dumnezeiască biserică, unde se prăznuiește hramul Sf. Ierarh Nicolae și Adormirea Maicii Domnului, acum din nou de: sîn Vasile Pleșoianu și consoarta d-lui Kasandra din început pînă în sfîrșit, înfrumuțesîndu-se și împodobindu-se dupe cum să veade în zilele Prea Înălțatului nostru Principatelor Unite Alexandru Ioan, întîi, cu binecuvîntarea Sfinției Sale Domnului Domn Kalinic Episcopul Rîmnicului. Zugrăvită de Tudorache Marinescu, Ilie Dumitru, Ion Lișteveanu Calfă mare, Dumitru Listeveanu Calfă, Va sile Ucenic, Dumitru Calfă, Tîmplar Gîscă cu fiul său Dumitru și alți. 1861 decembrie 6.

Biserica a fost susținută de enoriașii parohiei Tina, care în 1928 i-au făcut o reparație sumară la soclu, în interior și exterior, zidindu-se și pridvorul din față cu următoarea inscripție în latină:

Reparatu-s-au această sfîntă biserică unde se preznuiește hramul Sf. Nicolae a II-a oară în interior și exterior, după cum se vede, făcîndu-se din nou pridvorul cu stîlpi, în zilele M. S. Regele Mihai I, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului D.D. Vartolomei Episcop al Rîmnicului cu ajutorul d-lor Naie Pleșoianu, Gr. Opran, Lt.CoL. Paparizu, Aurel Pleșoianu, Raul V. Pleșoianu, prin stăruința preotului I. Conea parohul bisericii, C-tin Rădulescu  epitrop, cu ajutorul enoriașilor. 6 decembrie 1928.

Biserica fiind cuprinsă de igrasie până deasupra ferestrelor, zidul se măcinase și crăpase din cauza cutremurelor distrugând definitiv pictura interioară iar tavanele căzuseră jos din cauza acoperișului distrus de vreme, în 1953, i se face o renovare totală, pictându-se din nou în frescă, cu următoarea pisanie:

Această sfîntă și dumnezeiască biserică, ce se prăznuiește cu hramurile: Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului, s-au zidit dintr-un început în anul 1861, de către Vasile Pleșoianu și soția sa Kasandra. În anul 1928, cu concursul enoriașilor i s-a făcut o mică reparație, zidindui-se și pritvorul din față. Acum, cu ajutorul lui D-zeu, din inițiativa unui comitet, condus de preotul paroh Nicolae I. Stoica, cu sprijinul enoriașilor Tina și al altor bine voitori, i s-a făcut o totală renovare, din temelie pînă la acoperiș, pictîndu-se din nou în frescă, după cum se vede și sfințindu-se azi 20 septembrie 1953. Fie binele Domnului binecuvîntat de acum și pînă-n veac!

Biserica este construită din zid în stil bizantin cu formă de cruce, având altar, naos, pronaos și tindă.Are o singură turlă deasupra pronaosului. Acoperișul este din tablă galvanizată și vopsită cu minimum de aluminiu. Pictura inițială a fost în ulei. În afară nu a avut pictură și alte inscripții. Pictura în frescă este executată de pictorii Ion Diaconu din Costești și Gheorghe Marinescu din Vâlcea. Cheltuielile de restaurare s-au ridicat la peste 100 000 lei. Întreaga sumă a fost donată de enoriași fără a primi ajutor de la stat, Patriarhie sau Episcopie.

În curtea bisericii se află cimitirul satelor Tina și Valea Mare, o clopotniță de lemn cu două clopote, construită din lemn și un baldachin făcut din lemn și acoperit cu tablă în 1953. Atât biserica, cât și anexele, se găsesc în stare bună.

 

7. Capela din Valea Mare

 

Din parohia Tina, jud. Vâlcea, la o distanță de 1 km de șoseaua națională Milostea- Bălcești, spre apus, face parte și o bisericuță din Valea Mare, construită din lemn și acoperită cu șiță. Biserica nu are turlă și nu s-a găsit nici un document  care să amintească de aceasta.

Din mărturiile bătrânilor n-am putut afla când și de cine a fost construită inițial, dar se știe că înainte de 1857 a fost adusă , la locul de azi, de preotul Toma Popescu și un oarecare boier Negel, din punctul numit Zahana, un zăvoi de pe malul drept al Oltețului, fiind expusă inundațiilor. Acolo se descoperă și acum oseminte, deci a fost cândva și un cimitir.

În anul 1879 s-a acoperit cu șindrilă de către enoriașii satului, care au marcat cu vopsea rosie anul, deasupra ușii.

În anul 1924, tot enoriașii, au reacoperit-o cu șiță prin grija preotului paroh de atunci I. Conea. În 1943, fiind expusă prăbușirii din cauza putrezirii furcilor de lemn, din inițiativa preotului paroh Stoica I. Nicolae, s-a format un comitet format din enoriașii satului Valea Mare, care au i-au făcut temelie din cărămidă, scară de cărămidă dar si interiorul a fost pardosit cu cărămidă în întregime.

Bisericuța are o capeteasmă de lemn cu câteva icoane împărătești, greu atinse de vremuri, o icoană mare cu Mântuitorul nostru între cei 12 Apostoli și o cruce cu răstignirea Domnului. În altar există o sfântă masă din lemn masiv si de asemenea se mai găsesc rămășițe de strane și sfeșnice uzate. Nu are pisanie.

De menționat este faptul că aici, până la 1861, s-a oficiat serviciul  divin, până la intrarea în funcțiune a bisericii Sf. Nicolae din Tina. În prezent, în vechea biserică se oficiază parastasul morților, cu prilejul hramurilor de primăvară și toamnă, conform tradiției. În partea dreaptă a capelei se găsesc câteva cruci din piatră, ceea ce înseamnă că ar fi existat și un mic cimitir.

 

8. Biserica Sf. Nicolae și Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sat Pleșoiu

(monument istoric)

 

Biserica cu hramul Sf. Nicolae și intrarea în Biserică  Maicii Domnului, se află în satul Pleșoiu, pe malul stâng al Oltețului la circa 1 km de șoseaua națională Milostea- Bălcești.

Ca documente istorice asupra satului și bisericii amintim hrisovul lui Basarab cel Tânăr din 18 ianuarie 1480, precum și harta întocmită de căpitanul austriac Schwantz, din anii 1717-1723, unde apar distincte satele: Spineni, Pleșoi și Veaca cu bisericile lor.

Biserica a fost construită din temelie de zid, între anii 1803-1807, de Protopopul Marin Pleșoianu, în zilele lui Constantin Ipsilante Vodă și a P.S. sale Părintelui Chiriachir Nectarie, episcopul Râmnicului. Pisania bisericii este scrisă în slavona veche:

Această sfîntă și dumneziască ce se numesc ihram Itraria in beserică și a sfîntui: Ierarch Nicolaie, ieste zidită și îfrumușățată și cu zugrăviala desăvârșită dupe cumă să vede cu toată ostehialai cheltuiala  a sfinției Sale Cucernicu Protopopu Marină Pleșoianu ipormi  matagrafusănă răposatu Protopupo Ionă Pleșoianuși prină ajutoriu și altor lăcuitori dină zilele prialuminatului și pria îtui nostru domnăio Contandină Ipsilantă Vodă și cu blagosovenia pria Sfinției Sale Părintelui chiriochiră Nectarie Ipiscopu Rîmnicului. Și această sfîntă pisanie ce s-au așezată aicia, s-au dăruită de dumnealui îjupână Mihailă Burdiharia OTă Roși + Dumitru Meseru Otă iGoi 1807 – zîntîi.

În anul 1903 a fost reparată pentru prima dată de nepoții și strănepoții ctitorului: Jupân Udrea, Tănasie Pleșoianu, Jupân Radu, Șerban Sfetnic, Vasile Pleșoianu și Constantin Pleșoianu cu soțiile lor.

Pisania de la cea de-a doua reparație lipsește, dar ctitorii sunt pictați în pronaos, în dreapta și stânga ușii de la intrare.

În anul 1952, din cauză că biserica era complet deteriorată din cauza cutremurului și a vremii, încât catapeteazma era prăbușită în întregime iar altarul susținut de un pilon de lemn  fiind gata să cadă, de asemenea toți stâlpii de piatră de la pridvor fiind deplasați, gata să se prăbușească cu toată tinda de zid,iar  în interior crăpăturile din tavan și acoperiș fiind atât de evidente încăt se vedea soarele prin ele, un comitet format din locuitori: Ion Gr. Diaconu, Grigore Marinescu, Victor Sf. Ionescu, Emil Prodea, Iacob Munteanu, St. Pîrvu, Vasile Păsărelu, Marin Ionescu, Gheorghe Ivancu și alții; sub conducerea preotului paroh Stoica I. Nicolae au făcut o reparație generală la zidărie, acoperiș și pictură. Cu acest prilej s-a inscripționat deasupra ușilor următoarea pisanie:

Această sfîntă și dumezeiască biserică ce se prăznuiește  cu hramurile Sf. Ierarh Nicolae și Intrarea în Biserică a Maicii Domnului s-a renovat din temelie c a zidărie și pictură, cu ajutorul lui Dumnezeu și contribuția enoriașilor , din inițiativa unui comitet , sub conducerea preotului paroh Stoica I. Nicolae, Sfințindu-se în ziua de  15 iunie 1952.

Pentru renovare s-au cheltuit circa 80 000 lei din donațiile enoriașilor fără a primi ajutor din afară.

Biserica este construită din zid, în stil bizantin, în formă de cruce și este acoperită cu tablă galvanizată, vopsită cu minimum de aluminiu. Are o singură turlă deasupra pronaosului. Pictura inițială este în tempera iar numele pictorului nu se cunoaște. Retușările din 1952 s-au făcut tot în tempera de către pictorul Marinescu Ghioroiu. Ca obiecte de valoare ce se află în biserică avem un potir din argint din 1814 donat de ctitorul Marin Pleșoianu, după cum ne arată inscripția de pe acesta.

În curtea bisericii se află cimitirul satului Pleșoiu. În stânga se află o clopotniță de lemn și niște șoproane pe care enoriașii le folosesc cu ocazia praznicelor de peste an. Biserica și clopotnița sunt în stare bună iar șoproanele au nevoie de reparații capitale.

  

9. Biserica Sf. Nicolae și Intrarea în Biserică din Părăușani

(monument istoric)

 

Biserica din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Intrarea în Biserică”  din satul Părăușani poate fi socotită un adevărat model de’’arhitectură vernaculară’’.  Aceasta şi-a păstrat integră înfăţişarea originară. Are formă de navă fără turle, cu pridvor deschis, pronaos şi naos, încăperi aflate una în prelungirea celeilalte şi Altar pentagonal în cinci laturi. Este acoperită cu şiţă şi înconjurată cu un brâu răsucit, reluat ca motiv decorativ-simbolic şi la ancadramentul uşii de intrare în locaş. Biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Intrarea în Biserică” a fost construită între anii 1803-1807. În anii 1901-1903 și 1950-1952 au fost făcute reparații capitale. „În anul 1999 cu ajutorul enoriașilor din inițiativa unui comitet condus de preot paroh Cocoș Barbu Aurel s-a acoperit cu tablă, pardosit, restaurat pictura și s-a împodobit cu cele necesare cultului”. Lăcașul a fost sfințit în data de 23.10.1999 de către P.S. Episcop Irineu. Pictorii bisericii au fost: Covei Luis Mihai, Anghel Iulian, Palcuie Nicu, Predescu Constantin, Ioana Daniel.

Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi ciopliţi cu motive ornamentale simple, cu cercuri la bază şi capiteluri subţiri. Coloanele sunt unite prin arcade în uşoară acoladă, în forma stilizată a cornecilor de berbec. Pragul prin care se face intrarea în pridvor este, ca la aproape toate bisericile din zonă, semirotund.

Pronaosul îngust, acoperit cu un semicilindru transversal, e despărţit de naos printr-un perete masiv, cu trei goluri: uşa şi două ferestre prin care odinioară femeile, neavând acces în naos, puteau urmări desfăşurarea Sfintei Liturghii. Bolta acestei încăperi se susţine pe două coaste. Naosul, mult mai încăpător decât pronaosul, este boltit semicilindric şi descărcat pe un arc median împodobit cu un brâu răsucit. Altarul e boltit cu o jumătate de sferă descărcată pe arce. Nefiind tencuită, proces urmat întotdeauna de zugrăvirea locaşului, Biserica „Sfinţii Voievozi“ din Părăuşani păstrează fragmente de pictură, realizată în tempera, pe zidul ce desparte pronaosul de naos şi pe iconostas. Tâmpla păstrează icoane împărăteşti deosebit de frumoase, ce par a fi opera unor meşteri zugravi din veacul al XVIII-lea.

Resfinţită în anul 2005, după o recondiţionare a întregului edificiu, datorată părintelui Emanoil Bărbuţ, pe atunci paroh la Livezi, în Biserica „Sfinţii Voievozi“ se oficiază Sfânta Liturghie la hram și în unele sărbători.

 

10. Biserica SF. Dumitru din Pîrîienii de Sus

(monument istoric)

 

Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” a fost zidită în locul altei biserici ce data din secolul al XVII-lea,în perioada 1822-1828, conform Listei Monumentelor Istorice 2010. În urma cutremurului care a avut loc pe 4 martie 1977, biserica a avut nevoie de reparații capitale. Lăcașul a fost „zidit din temelie de dumnealor răposații boieri: Jupân Gheorghe Pârâianu, cu frații dumnealui: polcovnicul Ștefan Pârâianul, Stoian Pârâianu și verii și nepoții dumnealor: Radu Pârâianu, Ștefan Pârâianu, Constantin Pârâianu, Grigore Pârâianu, Dumitrache Pârâianu și preotu (popa) Ioan Ciorașcu”

 Biserica a fost ridicată în timpul domnitorului Grigore Ghica. În timpul domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei, biserica a fost zugrăvită de zugravul Gheorghe Veteleanu din Lăpușata.