DOCUMENTE PRIVIND DATAREA PRIMELOR AȘEZĂRI

 

Istoria comunei Livezi se pierde în negura vremurilor. Numeroase izvoare istorice arată că odinioară, pe aceste locuri, au trăit oameni  ca și în alte părți ale teritoriului țării noastre, care împreună plămădesc istoria neamului românesc.

Odinioară, pe teritoriul comunei Livezi de astăzi, au existat așezări (sate) care au dispărut, iar altele au continuitate până în zilele noastre.

În urma Legii administrative din 1864 se înființează pentru prima dată în țara noastră, comuna, ca unitate administrativă. Până la această dată hrisoavele vorbesc de sate.

Menționăm primul document istoric: Hrisovul dat de Basarab cel Tânăr la 18 ianuarie 1480 care atestă existența satelor SPINENI (Spineani) și PÂRÂIANII – vechi ocine.( Spineni azi dispărut)

După cum reiese din acest document din anul 1480 (6988), Basarab cel Tânăr (Țepeluș) – voievod, întărește lui Ticuci și fraților lui: Bran, Radu și Pătru mai multe sate și țigani, scutindu-i de toate slujbele și dăjdiile.

Hrisovul domnesc din 24 aprilie 1484 Târgoviște (2) arată că: satele SPINENI, etc. sunt slobode de vinăriciul domnesc.

Un alt document în care sunt atestate aceste sate, mai cităm pe cel din anul 1502\7010 martie 9 Târgoviște (3):

Io Radu voievod și domn... am dăruit domnia.... acest hrisov....  preacinstitului Vlastelu al domniei mele Jupân Radu și fratelui său Jupân Pătru și cu fiii lor... ca să le fie satele anume: Polovragii toți și Racovița toată și cu munții  anume: Prislopul și Suharna și Negoiu și Bama toată și cu muntele său Coasta și Bora și Mogoșanii toți și cu muntele Părăginosul și Ștefăneștii toți și Vălenii și cu muntele anume Ștefanul și Curtea lui Vâlcan și Budoi cu muntele său și a treia parte din Tereuja și Vârsăneștii toți și Spinenii toți și Pârâienii toți și Scurta toată și Căneștii toți... pentru că toate le sunt vechi și drepte ocine.

Hamza Banul care s-a suferit ca să intre alți oameni străini în moștenirea tată-ni-său, Hamza banul, și au cumpărat Stanciul ale lui dreapți, câte au avut, fără de nici o sfială și au cumpărat acest sat Spinenice scriem mai jos și de la mumă-sa Capplea pe acești numiți bani care să rămâie moștenire și să nu vânză la alte părți străine....

Documentul nr . 195 din martie 1629 prin care Alexandrul Coconul Voievod întărește lui Danciu Logofăt din Pîrîieni ocini în Câinești, Spineni și Pârăieni, precum și țigani, amintește printre altele și de satul Pleșoi.

La 6 iunie 1607, Hamza banul din Pârăieni, semnează ca martor la mănăstirea din Călui (6).

La 15 mai 1615, pe un alt act de înțelegere pentru stăpânirea moșiei jupânesei (Gilort) semnează Hamza din Pîrîieni ca martor (7).

În mai 1595 (8), M. Viteazul, întărește lui Calotă clucer la Irevești (Segarcea) moșia cumpărată de la diverși, printre care și Hamza din Spineni, care-i vinde 100 stânjeni pentru 300 de aspri.

La 13 februarie 1599 (9) apare martor Hamza Postelnic din Spineni.

La 19 septembrie 1599 (10) Hamza din Spineni reapare ca martor.

La 25 iunie 1602 (11) Simion Movilă către ... bani ai Craiovei, Hamza din Spineni, s-a jeluit de faptul că a cumpărat Calotă jumătate din Sălcuța și după moartea lui, sătenii l-au pârât pe Pârvul, cum și lui Calotă, că ar fi fost cu sila și fără voia lor cumpărarea.

La 27 mai 1603 (12) Radu Șerban dă carte de întărire lui Ghe. Comis pentru satul Coopănei. Printre boierii jurători apare și Hamza din Spineni.

La 11 aprilie 1609 (13) Radu Șerban întărește mânăstirii Coșuna (Bucovăț) satul Leamna, cumpărat de la nepotul lui Hamza din Spineni.

La 19 august 1610 (14) Radu Șerban întărește lui Gh. Comis satul Talpoș. Între boierii jurători apare: Hamza din Spineni și Preda Postelnic din Zătreni.

La 15 octombrie 1640 (7149) (15) Dumitru Corbeanu vinde, printr-un zopis, din moșia sa Polovragi, boierilor Pîrîieni: Stanciul Postelnicul, Danciul Logofătul și Calotă Postelnicul.

După mărturia orală a cetățeanului Dodoc Alexandru din Pîrîienii de Jos, s-a consemnat faptul că Banul Amza a suportat amenințări, chiar cu decapitarea din partea stăpânirii turcești din Țara Românească, inclusiv și satul Pîrîieni.

Până la urmă, Hamza din Pîrîieni, se zice : că fiind pârât la turci a fost prins și luat de turci de la casele sale din valea Merișului, încărcat în car funebru cu patru boi negri și dus la Șiștov și decapitat.

În timpul lui Mihnea Vodă i s-a cerut un tribut de copiiiar domnul a dat poruncă lui Postelnic Danciu din Pîrîieni să trimită copii pentru ieniceri, iar acesta nu se supune.

Fiind urmărit pentru trimiterea la Înalta Poartă – Danciu din Pîrîieni fuge peste munți, iar apoi prins și decapitat de către turci sau chiar de Mihnea Vodă.

În mărturiile scrise în acest zapis este și popa Stanciul ot Pleșoi.Nu încape îndoială că aici este vorba de Pleșoii Vâlcei pentru că boierii care mai iscălesc sunt din satele vecine cu Pleșoi – Zătreni, Tetoi, etc.

Prin hrisovul din 15 iulie 1620, dat în Târgoviște, de Gavrilă Voievod, se face amintire de Hamza Banul din Pîrîieni... (16) jumătate de peste tot hotarul și cu vecinii și cu tot venitul, pentru că l-a cumpărat de la Hamza Banul din Pârăieni și de la fiii lui, anume Stanciul și Danciul, pentru 30 000 de aspri gata și iarăși a cumpărat boierul domniei mele Paraschiv logofăt niște țigani anume.

La 23 aprilie 1623 (17) Târgoviște, Radu Mihnea întărește ocine în urma unor judecăți în care cercetările au fost făcute de 6 boieri, printre care și Hamza Banul din Pîrîieni.

La 20 martie 1624 (18) apare ca martor, pe un act de vânzare și popa Stanciul  din Pîrîieni.

La 14 iulie 1625 (19) Hamza din Pîrîieni, apare ca judecător pentru Miloș.

La 10 august 1625 (20) Hamza banul din Pîrîieni apare în acel proces cu Miloș.

De o mare importanță apreciem documentul nr. 182 din 1627 (7135) ianuarie 20, (21)prin care Alexandrul Coconul, voievod întărește lui Stanciu Postelnic, lui Calotă Logofăt, satul Spineni, pe care ei l-au înfrățit. Prin acest document se stabilesc mai tarziu, și hotarele fostului sat Spineni, care azi a dispărut, dând continuitate altor sate.

Din familia boierilor Pârâieni, un rol deosebit l-a avut Danciul, fiul lui Hamza Banul.Acesta a cumparat  rând pe rând, în anii 1643-1645 partea de moșie a fraților săi, Stanciul Postelnicul, și Calotă Postelnicul și astfel a devenit cel mai mare feudal de pe valea Oltețului, stăpânind Polovragii în întregime. El este ctitorul principalal actualei mânăstiri Polovragi, unde este zugrăvit cu numele de jupân Danciul Pârâianul vel Postelnic.

A deținut funcția de logofăt pe la finele domniei a doua a lui Alexandru Iliași (1629) și în tot timpul domniei lui Matei Basarab (1632- 1654), mare sluger și mare Postelnic sub Constantin Vodă Cârnul, urmașul lui Matei Vodă in anul 1648.

Din diferite documente din 1629-1632, 20 octombrie 1636, 23 noiembrie 1643 îl găsim sub denumirea de logofătul Danciul Pârâianu (26).

La 26 iulie 1646 este menționat ca logofăt de Milești. Se bănuiește  că prin căsătorie cu o boieroaică din Mileștii de Amaradia, a adoptat acest nume. Tot ca logofăt de Milești vinde via cea mare de la Bujoreni (Vâlcea) lui Constantin Paharnicul, înainte de 23 ianuarie 1649 (8).

La 13 martie 1650, Danciul logofătul Pârâianul din Milești, dăruiește ctitoriei sale –mânăstirea Polovragi, partea sa din Budoiu, Tereuja, dijma din Milești și Mălăești, precum și niște țigani(27).

Tot ca logofăt de Milești, îl găsim pe Danciul Pârâianul în anul 1651, octombrie, ca ispravnic la zidirea bisericii Sf. Dumitru din Craiova, de către Matei Vodă Basarab (28).

În anul 1655, Danciul Pârâianul era mare postelnic, funcție pe care a păstrat-o până în anul 1658, când a fost ucis de Mihnea Vodă.

Din cele arătate mai sus, reiese clar că satele SPINENI, PÂRÂIENI, și altele menționate în documente, fac parte din satele oltene ce au existat înainte de anul 1500.

Dacă se face amintire pentru prima dată de Spineni, Pârâieni, etc. în documentul din 18 ianuarie 1480, aceasta nu înseamnă că a luat ființă satul respectiv la acea dată. El poate avea o existență anterioară acestui document, chiar cu sute de ani.

Expresia: pentru că le sunt vechi ocineși pentru că toate le sânt vechi și drepte ocine, din documentul din 18 ianuarie 1480, 9 martie 1502, etc., confirmă această ipoteză. Data documentară dă doar certitudinea existenței acestora în momentul istoric consemnat prin ea.

Doar existența acestor localități străvechi cât și a altora nu sunt atestate numai din documente parafate, ci și din descoperiri arheologice sau monetare.

Astfel, în Oltenia romană de D. Tudor arată că : Despre legăturile economice ale triburilor dace din Oltenia cu lumea romană, vorbesc însă mai multe descoperiri monetare.

În numeroase așezări getice din Oltenia s-au descoperit și se descoperă monede din primul secol al Erei Noastre.

Aici amintim descoperirea monetară, îngropată înainte de cucerirea romană în satul Părăușani- Tina.

În anul 1904 s-a descoperit un tezaur de monede republicane romane. P. Polonic a văzut 104 bucăți. Harta răspândirii acestor tezaure arată că cele mai numeroase descoperiri s-au făcut pe Valea Oltului, Jiului, Oltețului și pe malul stâng al Dunării. Acestea sunt și drumurile comerciale de seamă pe care au putut circula negustorii mai înainte de cucerirea romană, de-a lungul cărora se găsesc cele mai  însemnate așezări tribale din a doua epocă a fierului.

Această descoperire monetară ne dovedește că pe valea Oltețului, în localitatea Părăușani a existat o așezare dacă, care a stabilit legături economice și comerciale cu negustorii romani.